De bună seamă, având un concurent vădit ţurcană – cum nu se face să-l jignească – MD, un presupus loongan, s-a dus să ceară sprijin diafan şi, păcălind-o că-i mocan, ea acceptă, uimită însă, de un luptător-bârsană.
Socoate că orice adversar mi-ar scoate, am să-l înving, cu rele şi cu bune, sau am să pierd cu demnitate, chemându-mi poate şi un câne, bărbătesc, aproape.
Să aflu-acum că nu bârsana, năzdrăvana, era, ci alta, una ce te calcă, parcă-nadins, pe rana din picior.
Şi nu se vindecă uşor!
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
