Un om (cu capul) mare

Muncise mult. Babele din sat îl umpluseră cu salivă lipicioasă, pe ambii obraji. Umblase cu căruţa pe hârtoape. Mâncase lubeniţă coaptă, răscoaptă, murată, stricată. Spusese vrute şi nevrute: că le aduce apă, dar nu prea multă, că le dă curent, gaze, grăunţe pentru găini, ba chiar şi găini, să aibă ce face cu grăunţele. De toate făcuse. Acum e aproape premier. Mă rog, pe undeva ştie că asta e o glumă, dar rămâne optimist. Până la urmă, şi babele alea au fost odată tinere, poate chiar senzuale.

1 comentariu

  1. [...] afara Pahico. Asa am ajuns în blogosferă. Primul blog de proză arhiscurtă a fost asa si asa. Al doilea, mai mult asa. Apoi, o parte dintre noi a făcut un blog foarte serios si foarte bun, de analiză [...]


Comentarii RSS URI identificator TrackBack

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.