Cele două orfeline,
fiindcă nu se ştie cine
le-a făcut,
erau ovine.
Una vine, te previne,
îţi doreşte numai bine,
alta aleargă năroadă,
prin ogradă,
după tine.
Cine credeţi că mă-nfruntă
şi “stranută”
despre mine?
Chiar cea cu “aluzii fine”
şi cu versuri
fără rime.
Ea nu v-a lăsat la şcoală,
şi acuma va presează
să ajungă
în finală,
Recitând a fluiereală
strofe fără relevanţă,
învăţate-n
transhumanţă.
2 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] amintiri. Din autobuz privite, urmele mediului rural întâlnite în capitală erau cel mai teribil avertisment. Se simţea captiv în lumea paşilor pierduţi, trăind ca într-o continuă şedinţă foto [...]
sarbatoarea este din spania cred……..super tare bataia cu rosii !
foarte frumos blog ! felicitari si salutari tie si cititorilor tai !