Un om (cu capul) mare

Muncise mult. Babele din sat îl umpluseră cu salivă lipicioasă, pe ambii obraji. Umblase cu căruţa pe hârtoape. Mâncase lubeniţă coaptă, răscoaptă, murată, stricată. Spusese vrute şi nevrute: că le aduce apă, dar nu prea multă, că le dă curent, gaze, grăunţe pentru găini, ba chiar şi găini, să aibă ce face cu grăunţele. De toate făcuse. Acum e aproape premier. Mă rog, pe undeva ştie că asta e o glumă, dar rămâne optimist. Până la urmă, şi babele alea au fost odată tinere, poate chiar senzuale.

Un comentariu

  1. […] afara Pahico. Asa am ajuns în blogosferă. Primul blog de proză arhiscurtă a fost asa si asa. Al doilea, mai mult asa. Apoi, o parte dintre noi a făcut un blog foarte serios si foarte bun, de analiză […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s