Se bate ceasul

Şi se va face miezul nopţii-n Hattrick,
când patosul nutresc a-mi mărgini,
dar o să capeţi, murgule, jăratic,
şi-un ceas nu te mai poate priponi.

Şi-am să-ţi mai dau un iugăr de lucernă,
iar celor ce fălesc a instiga
adu-le fala-n PAHiCo, eternă,
de-ar spune ce folos de-aş câştiga ?

Că până să se verse zorii-n vale,
Gemeul va uita că ne-am sfădit
Şi-o face haz de slova dumisale,
Constrânsă-n vreun PA mai chinuit.

Dar de-mi adun vigoarea din rărunche,
îl prind pe-arhiducimea sa de şale
şi-n ţărnă-am să-l împlânt pân-la genunche:
să nu-mi mai dea alt meci de domnişoare.

The Brave 500

Cercetase flamurile auzea alămurile mirosise câmpurile apucase-un iatagan cel cu gust de sânge otoman şi venind încălecat în galopul calculat se-opintea în declamat Io Octavia al Doilea Oţelarul şi Cătălin Întâiul voiesc a se-mplini în grabă pohta ce-am poh… timp în care braţul Primei Doamne a Federaţiilor ieşită din gardă îi scutura ferm umărul alintându-l Cătă iar ai adormit şi DVDul merge Mă iartă dară Doamnă am meci cu Laurean în weekend şi se cade să fi isprăvit deja integrala Nicolaescu.

Vernisaj (lui GM-octavia2)

Admiraţi aici, în centrul simezei, cu braţele în sus, ca două toarte de amforă, gâtul flexat în aşteptare spre intrare, gura deschisă, asezonată cu un exemplar de malus domestica, aşezat pe un picior de bronz, semn al zbaterii dilematice ce a precedat fixarea lui cu drugurile acestea, greu de trecut cu vederea şi cu valenţe filosofice indubitabile. Aspectul roşiatic al pielii pe alocuri, incontrolabilă sugestie de violentare pentru cei neavizaţi, este dat de alergia la frunzele de pătrunjel, deoarece ansamblul sculptural a fost corectat de maestrul în arta culinară al expoziţiei, înscris de curând în Fundaţia „Mai Mult Verde”. Înlăturarea lor, veţi observa desigur că au rămas în fotografia de catalog, e considerată expresia unui refuz paseist şi induce subtilitatea unei atitudini novatoare, a implicării rizomice la toate nivelurile care-i reclamă priceperea şi seriozitatea. Iar dacă pe fundalul sonor vă poate părea că geme reţinut, este un simbol că nici asta nu trebuia să-i scape.

Avertisment

Cele două orfeline,
fiindcă nu se ştie cine
le-a făcut,
erau ovine.

Una vine, te previne,
îţi doreşte numai bine,
alta aleargă năroadă,
prin ogradă,
după tine.

Cine credeţi că mă-nfruntă
şi “stranută”
despre mine?
Chiar cea cu „aluzii fine”
şi cu versuri
fără rime.

Ea nu v-a lăsat la şcoală,
şi acuma va presează
să ajungă
în finală,

Recitând a fluiereală
strofe fără relevanţă,
învăţate-n
transhumanţă.

Celui de mai… jos

Confundă poezia cu tomata. La fel ca şi soacra, când face salata; o-ncurcă, o-mprăştie, o-adună-napoi, de zici că-i Petrarca. Îţi intră-n ideile mari cu lopata, vorbeşte când crezi c-o să tacă. La fel ca şi soacra; se-apucă să facă sarmale de marţea şi vineri sunt gata. La el o idee e fixă ca chakra şi caută papurei nod înadins, la fel ca şi soacra, când vrea să gătească exact când a nins, dar n-are orez, fiindcă nu e Atifco. Tot n-aţi ghicit ? Este doctorul… (Psycho)

Şi n-a mai folosit urna miţoasă… (se dedică lui bcck)

De bună seamă, având un concurent vădit ţurcană – cum nu se face să-l jignească – MD, un presupus loongan, s-a dus să ceară sprijin diafan şi, păcălind-o că-i mocan, ea acceptă, uimită însă, de un luptător-bârsană.

Socoate că orice adversar mi-ar scoate, am să-l înving, cu rele şi cu bune, sau am să pierd cu demnitate, chemându-mi poate şi un câne, bărbătesc, aproape.

Să aflu-acum că nu bârsana, năzdrăvana, era, ci alta, una ce te calcă, parcă-nadins, pe rana din picior.

Şi nu se vindecă uşor!

Pamfleportretul lui maxim întâi

Mă străduiesc de mult să-i fac un portret pe măsură. Îmi ascut creioanele colorate, fiindcă trebuie să iasă viu, învelesc cărbunele să nu mă murdăresc de tuşa pe care i-am pregătit-o, curăţ şevaletul (adică biroul ăsta negru şi cu colţuri) ca să nu rămână vreo urmă a gloriei demult apuse, mă proptesc bine cu coatele să nu mă zguduie vreo metaforă de-a domniei sale şi tot aşa până reuşesc să scriu precum el; ca aici, că după ce te pregăteşti îndelung să înceapă, constaţi că s-a terminat.

Azi-noapte am visat…

Cum o mărs MD la prăvălie iară şi oblu la ficiorul de la raion cam cătrănit că el o vrut căciulă şi uite ce era în taşcă: un joben. Apăi, baiul nu era cum s-a tomni cu laibărul lui, dar nu se ostoia că tot bagă ţidulele-n clopul cela şi parcă le-ar ţîpa, că duse-s. De unde să scoată el un concorent mai ocoş pentru Laurean? Şi unde nu se opinteşte ficiorul cu mânurile-n joben şi trage de urechi un dragoşel alb şi pufos care dădea din picere. Batăr de nu era stetoscopul, ieşea şi singur.

  • Calendar

    • ianuarie 2022
      L M M J V S D
       12
      3456789
      10111213141516
      17181920212223
      24252627282930
      31  
  • Caută