Un om (cu capul) mare

Muncise mult. Babele din sat îl umpluseră cu salivă lipicioasă, pe ambii obraji. Umblase cu căruţa pe hârtoape. Mâncase lubeniţă coaptă, răscoaptă, murată, stricată. Spusese vrute şi nevrute: că le aduce apă, dar nu prea multă, că le dă curent, gaze, grăunţe pentru găini, ba chiar şi găini, să aibă ce face cu grăunţele. De toate făcuse. Acum e aproape premier. Mă rog, pe undeva ştie că asta e o glumă, dar rămâne optimist. Până la urmă, şi babele alea au fost odată tinere, poate chiar senzuale.

E cel mai bun

-Sunteti bun, domnule…

– Nu e bun, e foarte bun, are un atac pe flancuri impresionant, se aud colegii de serie.

– Sunteti bun, domnule…

– E cel mai bun, striga corul laudatorilor de la galerie.

 – Sunteti bun, domnule…

– E bun, recunoaste sfios Ovidiu, mangaindu-si ochiul vanat.

– Sunteti bun, domnule…

– Va multumesc, sunteti prea amabil, zice bcosmin, rosind de placere.

– Sunteti bun, domnule, sa va scoateti coatele din farfurie, ca vi se pateaza sacoul si e pacat.

Strâmbătura lui b

E dimineaţă, e ianuarie, e polei, iar în demisolul unei vile cu calorifere fierbinţi, b şi cosmin tremură. Rău, ca şi cum soarta le-ar fi în joc.
– Am sfeclit-o, zice b.
– Lupta dreaptă nu e o opţiune, admite cosmin.
– Îi telefonăm şi închidem.
– Ne strâmbăm la el când se întoarce cu spatele.
– Da, eu o să scot limba.
– Eu îmi holbez ochii.
– Apoi fugim repede, să nu ne prindă.
– Repede şi departe.
– Ce zici de Hong Kong?

Echipa Golazzo a plecat în străinătate să joace un amical.