Dalmaţienii PAHiCo

101 de capete. Când plecate, când semeţe. Se citesc între ei şi se aplaudă. Se clonează şi se busculează. Fac politică şi delicatesuri. Au sumane, vor divane. Ei sunt medici sau artişti. Jurnalişti şi finanţişti. Ingineri şi petrolişti, munţomani, afacerişti… când prea veseli, când prea trişti…
Dar Cruella-asta de viaţă le-a lăsat doar 500 de semne.

Pro Scris

invarteam telefoane pe la birou
si incercam sa-mi aduc aminte
ce mai trebuie sa fac
deodata (si ma durea un dinte)
mi-ai coborat
in spatele ochilor
gata sa ma ranesti
cu ale tale scrieri copilaresti.

m-am inchinat o clipa in gand
iarba era tot verde
si te „vedeam” disimuland
nu eram beat
si-am continuat sa sun
peste tot era ton de ocupat
pacat.

i-am dat dracului si m-am pus pe scris
te-ai „login-at”, pareai emotionat
si ai citit (impresionat):
Batrane esti Proscris!

Vorbe din popor

Viata a fost dificila pentru Vasile, cel de-al noualea copil al familiei Busca. Copilaria a fost marcata de plimbarile nesfarsite pe dealuri salbatice cu cele 3 capre leproase si un tap scofalcit. De Craciun primea drept cadou o pereche de opinci purtate deja de alti 3 frati mai mari si o camasa de in de la maica-sa, sa se innoiasca si el. Acum, la 16 ani, mergea pentru prima data la oras. Era fascinat de povestile fratilor mai mari; mai ales ca auzise ca bucurestenii au cel mai mare carnat!

Pamfleportretul lui maxim întâi

Mă străduiesc de mult să-i fac un portret pe măsură. Îmi ascut creioanele colorate, fiindcă trebuie să iasă viu, învelesc cărbunele să nu mă murdăresc de tuşa pe care i-am pregătit-o, curăţ şevaletul (adică biroul ăsta negru şi cu colţuri) ca să nu rămână vreo urmă a gloriei demult apuse, mă proptesc bine cu coatele să nu mă zguduie vreo metaforă de-a domniei sale şi tot aşa până reuşesc să scriu precum el; ca aici, că după ce te pregăteşti îndelung să înceapă, constaţi că s-a terminat.

Sunt columbofil, pardon… columbofob

Sa vedeti ce mi s-a intamplat deunazi. Ma uitam cu sotia la ultima telenovela de pe Acasa, cand aud o bufnitura in balcon. Ma uit pe geam, aducea a bland urs Grizzly. Sar, imi iau peria de haine cu mine si zdup dupa el. Cand colo un amarat de tigru se prinsese in lenjeria neveste-mii. Ma-ntorc in casa, imi iau tirbusonul, ei las’ ca te fac eu!, ma-ntorc, al dracului vultur sa sara la mine. Cand ma uit mai bine, un porumbel fioros gata sa ma devoreze! Asa-mi trebuie daca mananc broccoli in pat!

Strâmbătura lui b

E dimineaţă, e ianuarie, e polei, iar în demisolul unei vile cu calorifere fierbinţi, b şi cosmin tremură. Rău, ca şi cum soarta le-ar fi în joc.
– Am sfeclit-o, zice b.
– Lupta dreaptă nu e o opţiune, admite cosmin.
– Îi telefonăm şi închidem.
– Ne strâmbăm la el când se întoarce cu spatele.
– Da, eu o să scot limba.
– Eu îmi holbez ochii.
– Apoi fugim repede, să nu ne prindă.
– Repede şi departe.
– Ce zici de Hong Kong?

Echipa Golazzo a plecat în străinătate să joace un amical.

Munca muta

Amby si Bccka fac tumbe; de fapt ei vor sa danseze dar nu se pot hotari care dintre ei conduce; doi stangaci de fapt. Cosmin si Tico stau la un pahar de vorba si se cearta care e mai beat. Doctorul si Cercul se joaca de-a razboiul la raionul de fructe si legume. Ar trebui sa mai fie 2 maximusi p’aici dar toata ziua scriu biletele pe care le ascund; pe urma imi rascolesc toata marfa sa le gaseasca. Am gasit si eu unul, uite: Unde sa ma ascund?
Cum dracu’ sa mearga bine afacerea cu asa angajati?

Azi-noapte am visat…

Cum o mărs MD la prăvălie iară şi oblu la ficiorul de la raion cam cătrănit că el o vrut căciulă şi uite ce era în taşcă: un joben. Apăi, baiul nu era cum s-a tomni cu laibărul lui, dar nu se ostoia că tot bagă ţidulele-n clopul cela şi parcă le-ar ţîpa, că duse-s. De unde să scoată el un concorent mai ocoş pentru Laurean? Şi unde nu se opinteşte ficiorul cu mânurile-n joben şi trage de urechi un dragoşel alb şi pufos care dădea din picere. Batăr de nu era stetoscopul, ieşea şi singur.

Pahitomata

Zbuf 😛